O experienta demna de luat in seama

Toata existenta mea mi-am dorit sa vad Anglia; Iata ca mi s-a implinit visul! Plec in Anglia, la Londra!
Stiam multe lucruri despre UK, de la geografie, istorie (generoasa), literatura, pictura,sport, economie pana la politica. Mi-au folosit aceste cunostinte si chiar ma felicit ca am fost o eleva silitoare si am acumulat multe dintre aceste cunostinte in scoala din Romania. La un moment dat un interlocutor englez mi-a spus ca stiu mai multe lucruri despre tara lui chiar si decat persoana lui. Cred totusi ca era politicos, politete pe care o intalnesti peste tot. Ti se multumeste peste tot pentru orice. Calmul englezesc se dodeste in totalitate.
Ajung in Londra si stiu ca fiecare caramida si pavela inseamna istorie, incerc sa surprind cat mai mult. Este impresionant, la fiecare pas se confirma conservatorismul englez. Zburand deasupra Londrei am cautat partea noua a capitalei, greu de gasit pentru ca in Londra sunt putine blocuri cu multe etaje si putine cladiri din beton si sticla, remarci cladirea unei banci suedeze care seamana cu un castravete.
Daca ajungi la Londra trebuie sa urci in London eye! Superba priveliste! Uiti ca ai stat aproape o ora ca sa ajungi in cochetele cabine verificate foarte bine de agenti specializati. De altfel in Angia sunt peste tot camere care inregistreaza toate miscarile din cladiri si de pe strada, Sherlock Holmes ar fi mandru ca a lasat urmasi adevarati. Londra este renumita pentru muzeele sale, imense ca dimensiune si impresionante ca detinatoare de valori. Gandul ma duce la Cioran si ma incearca un fior sa-i dau dreptate. In timp ce unii aduceau comori si bogatii in tara noi romanii ne luptam cu turcii, tatarii si alte neamuri ca sa le stavilim inaintarea spre centrul Europei si dupa ce ne cotropeau tara mai plecau si incarcati cu bogatiile tarii. Trist dar adevarat!
Am fost si prin parcurile englezesti, acolo unde te plimbi descult pe spatiile verzi si ai voie sa hranesti pasarile. Hyde Park este renumit pentru concertele in aer liber, vezi acolo de toate, de la civilizatie la nonconformism.
Un lucru care atrage atentia este metroul londonez, the tube. Pe trei nivele, foarte eficient, enorm de multe conexiune, te duce in orice punct al Londrei. Am ajuns in Baker Street si ma gandeam de ce oare aceasta statie nu este modernizata? Ziduri vechi pe structuri de fier la vedere mie mi-au atrasa atentia aceste lucruri si raspunsul a venit pe peronul statiei, aceasta statie este una dintre primele statii ale metroului londonez, din 1863! No comment! Si nu uitati: “mind the gap”!
In Londra nu te ratacesti pentru ca este totul clar explicat pe panouri foarte dese. Multe dintre statiile de metrou sunt combinate cu traficul trenurilor. In subteranul Londrei este o agitatie considerabila, mii de oameni intra si ies din statii. Statia Waterloo, una dintre cele mai mari pentru ca acolo ajunge si trenul ce face legatura cu Franta prin canal, foarte simbolic numele pentru a nu se uita ca totusi la Waterloo, Napoleon, nu a castigat!

Sa fim generosi!

Odata cu marile cuceriri ale secolului XXI avem si multe neimpliniri si tristeti. Pe langa bucuriile si implinirile fiecaruia plecand de la o nota buna obtinuta la scoala, o floare frumoasa aparuta in calea noastra, un chip frumos si bland si multe altele, apar si tristeti si neimpliniri, multe ivite nu neaparat din vina noastra, spunem ca asa a fost sa fie! Copii bolnavi, Parinti in suferinta si multe altele.
La ele as vrea sa ma refer. Sistemul socio-economic nu poate acoperi toate nevoile si trebuintele oamenilor care sunt in suferinta prin metode corecte si in conformitate cu legislatia. Exista ajutoare dar nu sunt suficiente.

Societatea civila , care este reprezentata de noi cetatenii, are o organizare proprie. ONG- urile adica organizatiile non guvernamentale pot ajunge acolo unde guvernul nu ajunge, noi oamenii ajutam oamenii!

Ati vazut cu totii evenimente la nivel national de colectare a diverselor sume de bani. Fiecare da cat poate, cat are, cat vrea sa doneze. Putin cate putin de la fiecare putem ajuta mult.
Sa o facem ori de cate ori o putem face, ajutam persoane, semeni de-ai nostri care au nevoie de ajutor, care vor si ei sa fie ca si noi!

Va supun atentiei un caz disperat : Dan

La aceasta adresa gasiti povestea lui:

http://www.dan.starclub.ro/

Craciun Fericit!

Multa sanatate, implinirea tuturor dorintelor, realizari!

Sa fim buni unii cu altii!

Vacanta pe Valea Cernei

Te gandesti ca tot omul sa mergi la sfarsit de saptamana sa te odihnesti,sa te relaxezi.   Unde poate fi mai odihnitor ca la munte. Asa ca am facut bagajul si am plecat pe Valea Cernei.

Trebuie sa recunoastem ca avem o tara frumoasa, toate formele de refief, mai rau stam la capitolul amenajari si conservare . De ce oare inteleg sa integreze in peisajul dat de natura tot felul de kitch-uri care strica ansamblul! Poate ca ar fi bine sa se mai implice si primarii si consiliile judetene sa mai dea o mana de ajutor localnicilor .

Dar ce te faci ca in acelasi loc in care vrei sa te relaxezi tu cetatean onorabil si linistit are dreptul si rromul care intelege sa se relaxeze cu manele date la maxim, ca-ti sparge timpanele, sa faca foc si sa te afume sa te sfideze ca el este acolo stapan!

 Asa ceva trebuie sa dispara!

500 ani – Sfantul Nifon – Patriarh al Constantinopolului

La inceputul veacului al XVI-lea, Biserica din Tara Romaneasca a fot reorganizata si carmuita – pentru o scurta perioada de timp – de catre un fost patriah ecumenic, Nifon II care, dupa moarte, a fost trecut in randul sfintilor. Stiri despre viata lui aflam in lucrarea istorico-aghiografica intitulata: Viata si traiul sfintiei sale parintelui nostru Nifon, patriarhul Tarigradului (Constantinopolului), scrisa de Gavriil Protul, adeca mai marele, sau intaiul intre egumenii manastirilor ortodoxe din Muntele Athos, in nordul Greciei. De aici aflam ca viitorul patriarh s-a nascut in tinutul Peloponez in sudul Greciei, prin anii 1434-1440, primind din botez numele Nicolae. A invatat carte greceasca si slavoneasca la cativa dascali renumiti ai vremii, intre care si unul cu numele Zaharia din localitatea Arta, in Grecia. In curand a imbracat “ingerescul chip” al calugariei, primind potrivit pravilei, numele Nifon, dupa care a fost hirotonit intru iero-diacon. La scurta vreme, Zaharia, cu tanarul sau ucenic si alti frati s-au refugiat din cauza turcilor, in Albania, gasind adapost la Dirachion, apoi la Croia (Kruja), la curtea despotului Gheorghe Kastrioti (Scanderbeg), unul din marii luptatori pentru apararea acestei tari in fata primejdiei tot mai amenintatoare a turcilor. In Croia a fost hirotonit ieromonah. In anul 1466 sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a atacat Albania, izbutind sa-si intinda stapanirea pana la tarmurile Marii Adriatice. In fata ostilor turcesti pustiitoare, Zaharia si Nifon au parasit aceasta tara, refugiindu-se in cetatea Ohrida, fiind primiti in manastirea Maicii Domnului. Dupa moartea indrumatorului sau Zaharia, tanarul ieromonah Nifon s-a dus sa-si gaseasca mangaierea sufleteasca in manastirile Sfantului Munte Athos. A stat o vreme la Cutlumus, manastire ctitorita de domnii Tarii Romanesti, in pestera Crit, in Marea Lavra, ctitorita de Sfantul Atanasie Atonitul si in cele din urma la manastirea Dionisiu.

Din linistea acestei manastiri atonite, invatatul si smeritul ieromonah Nifon a fost chemat la inalta slujire arhiereasca, in scaunul de mitropolit al Tesalonicului, in anul 1483. Dupa o pastorie de numai trei ani, Dumnezeu a randuit sa fie chemat la o vrednicie si mai mare, cea de patriarh ecumenic la Constantinopol. Dar aici stapaneau acum turcii, care cucerisera orasul marelui imparat Constantin cel Mare in anul 1453, cand au prefacut in moschee o multime de biserici crestine, incepand cu minunata ctitorie a imparatului Justinian, catedrala Sfanta Sofia, toti preotii si dreptcredinciosii crestini traind in grea stramtoare. Asa se face ca numai dupa doi ani de pastorie, adica in anul 1488, sultanul Baiazid II l-a indepartat din scaun. Parasind Patriarhia, Nifon s-a asezat in manastirea Sfantului Ioan Prodromul (Botezatorul) din insula aflata in fata orasului Sozopolis (in Bulgaria de azi). Aici a zidit un schit cu hramul Sfantul Nicolae, in apropiere de tarmul Marii Negre, pe care l-a inchinat manastirii mai sus pomenite.

A petrecut aici opt ani, in rugaciune si liniste, pana in anul 1469, cand a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei ecumenice. Dar si aceasta noua pastorie n-a durat decat doi ani si cateva luni, caci a fost scos din scaun de turci si trimis in exil la Adrianopol, la biserica cu hramul Sfantul Stefan.

Aici l-a cunoscut domnitorul Radu cel Mare al Tarii Romanesti (1495-1508). Impresionat de invatatura lui, dar si de virtutile cu care era impodobit, a cerut ingaduinta stapanirii turcesti sa-l aduca in Tara Romaneasca, spre a se folosi de cunostintele si priceperea lui, in vederea reorganizarii bisericesti, pe care urmarea sa o faca in tara sa. Si astfel, in primavara anului 1503, fostul patriarh vine in Tara Romaneasca. A fost primul intre numerosii patriarhi rasariteni care vor veni apoi, secole de-a randul, prin tarile noastre, dupa ajutoare materiale. A convocat de indata, – probabil la Targoviste, unde era resedinta domnului – “pre toti egumenii de la toate manastirile Tarii Ungrovlahiei si tot clirosul Bisericii si facu sabor mare de-npreuna cu domnul si toti boierii, cu preotii si cu mirenii… Si tocmi toate obiceiurile pre pravila si pre asezamant Sfintilor Apostoli. Deci hirotoni si doi episcopi si le deade si eparhie hotarata, care cat va birui; si invata cum vor purta grija si cum vor paste oile cele cuvantatoare carele sunt date-si in seama, ca sa se inderepteze toata tara de la arhierei”. Era, deci, un adevarat program de reorganizare a vietii bisericesti din Tara Romaneasca pe baza canoanelor si a vechilor randuieli bisericesti. Cei mai multi istorici socotesc ca acum s-ar fi hotarat infiintarea episcopiilor de la Ramnic si Buzau. Pentu ca biograful sau Gavriil Protul nu scrie nimic in legatura cu alegerea vreunui mitropolit, se presupune ca insusi Nifon si-a rezervat pentru sine conducerea treburilor Mitropoliei.

Sederea lui Nifon in Tara Romaneasca a fost de scurta durata, caci a ajuns la neintelegeri cu domnitorul Radu cel Mare, pentru ca nu aprobase casatoria surorii acestuia cu un boier moldovean, intrucat era impotriva canoanelor si randuielilor bisericesti. De aceea, in vara anului 1505 a parasit Tara Romaneasca, indepartandu-se spre Sfantul Munte Athos. A stat o vreme in manastirile Vatoped, apoi la Dionisiu. Gavriil Protul descrie si traiul sau in aceste doua manastiri prin cuvintele: “Cat petrecu acolo, in toate era intocmai cu alti frati, si cu mancarea si cu postul si cu osteneala si fara de preget, atata cat le era altor frati rusine de smerenia si de nevointa lui; ca era tuturor chip de invatatura si de mustrare si se nevoia spre toate ascultarile… Si pe multi din pagani, turci, armeni si de alte eresuri, i-a intors de i-a botezat si i-a uns cu Sfantul Mir si i-a adus in credinta cea adevarata a pravoslaviei (Ortodoxiei, n.n.) – mai mult de 4000 de suflete. Iar pe cati misei au miluit si saraci si cati au scos din robie aceia n-au numar; asa era de milostiv si bun tuturor si dumnezeiesc si dirept”. Si-a dat obstescul sfarsit la manastirea Dionisiu la 11 august 1508.

Dupa trecerea a sapte ani, evlaviosul domnitor Neagoe Basarab (1512-1521), care purtase de grija lui Nifon in timpul neintelegerilor sale cu Radul cel Mare, a trimis o solie la manastirea Dionisiu, ca sa ceara pentru o vreme osemintele lui, spre a fi aduse in tara, “ca sa curateasca si sa tamaduiasca greseala Radului Voda”. Egumenul si soborul au indeplinit rugamintea domnului muntean, incat osemintele patriarhului au fost aduse la noi in tara, fiind primite cu mare bucurie. Au fost puse deasupra mormantului lui Radu cel Mare, facandu-se rugaciuni pentru iertarea lui. Apoi au fost asezate intr-o frumoasa racla de argint poleit cu aur, impodobita cu pietre scumpe si cu email – in forma unei bisericute cu cinci turle – daruita de Neagoe Voda, dupa care au fost inapoiate manastirii Dionisiu. Calugarii de aici, adanc miscati de darul domnului roman, i-au trimis capul sfantului si o mana, pe care el le-a daruit minunatei sale ctitorii de la Curtea de Arges. Au stat aici pana in anul 1949, cand au fost duse in catedrala mitropolitana, cu hramul Sfantului Dumitru, din Craiova.

La 16 august 1517, a doua zi dupa sfintirea manastirii lui Neagoe Voda din Curtea de Arges, de fata fiind si patriarhul ecumenic Teolipt I, a avut loc canonizarea lui Nifon, adica trecerea sa in randul sfintilor, prima despre care se stie ca s-ar fi facut la noi in tara. S-a hotarat ca pomenirea lui sa se faca in ziua mortii sale, adica la data de 11 august a fiecarui an.

Curand dupa moarte, Gavriil Protul, la indemnul lui Neagoe Basarab, i-a scris viata, in limba greceasca; aceasta s-a tradus apoi in slavoneste, iar mai tarziu in romaneste. Nu cunoastem nimic din prima “slujba” a patriarhului Nifon, intocmita cu prilejul canonizarii. Abia pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, egumenul Partenie de la Arges a cerut “slujba” sa la manastirea Dionisiu. A fost alcatuita atunci de catre un cunoscut autor de vieti de sfinti, Nicodim Aghioritul († 1809), fiind tradusa in romaneste de episcopul Iosif al Argesului si tiparita la Sibiu in anul 1806; mai tarziu a fost retiparita de cateva ori. In Mineiul grecesc a fost introdus pentru prima oara in cel tiparit la Constantinopol in 1843, apoi in Mineiul romanesc tiparit la Manastirea Neamt in anul 1847 si intr-o editie sinodala in 1894. Cu toate acestea, Sfantul Nifon se bucura mai mult de o “cinstire locala”, la Muntele Athos si in Tara Romaneasca.

Sa ne rugam acestui sfant care a trait pe pamant romanesc si din ale carui moaste o parte se gasesc la Craiova, ca sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu pentru poporul roman dreptcredincios, pentru pace si buna intelegere intre neamuri.

Acestea sunt cateva aspecte din viata lui.
La Craiova, in Catedrala metropolitana Sf. Dumitru, se gasesc sfintele moaste(capul si mana dreapta) ale Sf. Nifon , le-am vazut si am pus mana pe ele. In aceasta seara am participat la slujba de comemorare, slujita de Mitropolitul Olteniei Irineu.
Slujba a fost impresionanta si a fost urmata de o procesiune.

Spiritul inaintea materiei!

 

Ani buni din existenta mea au fost marcati de relatia intre spirit si materie. M-am nascut in regimul comunist si am fost crescuta si educata in ideea ca materia este primordiala spiritului, ca materia este cea mai importanta componenta a existentei. Ce Kant, ce Hegel, ce Freud, ce Nietche, si multi altiii! Cei mai importanti erau Marx, Engels si Lenin.

Invatati, invatati invatati! – asta nu era rea, dar invatati ceea ce va este util, ceea ce va va conduce in viata spre un scop, ceea ce va va invata sa deosebiti binele de rau, ceea ce va va oferi o scara a valorilor!

Cand eram foarte tanara mi se parea ca anii trec foarte incet, fiecare zi are o durata parca prea lunga, mi-as fi dorit asa cam pe al 20 de ani sa am 25 sa par mai matura! Apoi anii au trecut, unul dupa altul, mai buni, mai putin buni. Am trecut prin diferite etape cu realizari mai glorioase sau mai putin.

Anii au trecut mai repede in familie, alaturi de sot si copil.

Apoi, a venit perioada de democratie. Vai, timpul nu mai are rabdare cu mine, zboara, parca nu-mi mai ajunge, parca as trai pe alta planeta! Of, Einstein, ce ma fac! Trebuie sa rezolv si problema asta, si pe asta, proiectul  acesta, si….

Am ajuns la 50 de ani! Doamne , cand au trecut! Mai am multe de facut si vreau sa le fac, simt ca e nevoie de ideile mele, de energia mea, vreau sa fac si cred ca pot.

Materia este in urma spiritului asa a fost dintotdeauna dar acum o simt si mai bine. Trupul are o varsta dar mintea e mult mai tanara si agera si mai cuprinzatoare, acesta este rezultatul experientei de viata, al acumularilor calitative si cantitative. Mintea de acum este mai retinuta la excese, este mai cumpatata, este optimizata.

Sunt frumoase trairile de acum dar parca am asa o tristete sa spun ca am 50 de ani!

Parcul Bordei, uite ca se poate!

 

Duminica, 15 iunie, am facut o plimbare prin parcul Bordei. Da, mult discutatul si controversatul Parc Bordei. Ce am gasit acolo?

Un parc aranjat cu gust dupa reguli de peisagistica cu alei bine facute cu flori viu colorate cu gazon proaspat cu podete incadrate in peisaj. Mi-a placut si m-am simtit bine in natura.

Am gasit acolo lebede si pauni.

Cine a avut idee de a incadra si sculpturi in peisajul parcului a avut o idee foarte buna. Bustul se incadreaza bine in decor si artistul, Panait Chifu, carea a realizat bustul ne-a daruit  un Marin Preda asa cum il stim din romanele sale, increzator in viata, dornic sa fie printre oameni.

Ar fi bine daca ar apare si alte statui, in acelasi stil, care sa dea si mai multa valoare parcului.

Mergeti si vizitati Parcul Bordei!

 

Experienta de viata!

Am avut ocazia si totodata posibilitatea de a participa la un work-shop al unor tineri studenti la filozofie, tematica diversa, arta, probleme ale UE, droguri… foarte provocator dar destul de periculos pentru mine , de formatiune inginer.

Nu m-am speriat, asa ca am participat si mi-a venit randul sa-mi prezint disertatia referitoare la consumul de droguri, asa cum am crezut eu ca e mai bine. L-am avut langa mine, pe fiul meu, care face parte si el din generatia”pro”.

Dupa ce mi-am expus materialul, am vazut tot felul de grimase, dar tot nu m-am speriat si am asteptat intrebarile. In acel moment am inteles ce vor acesti tineri , sa vada cat de multe informatii stiu despre acest subiect.

Deodata mi-a venit in minte ideea salvatoare, si le-am spus ca sunt sigura ca ei nu vor incerca niciodata drogurile despre care vorbeam eu,  caci eu au “drogul lor”, al artei si al filosofiei.

Le-a placut ideea si atunci am inteles ca pentru a-ti atrage auditoriul, trebuie sa-i spui ceea ce vrea sa auda, sa dai dovada de empatie, sa nu te pierzi, sa nu bijbai.

Apreciez tinerii pentru curajul si spontaneitatea lor, curaj, pe care noi, cei mai copti, nu-l mai avem, dar avem experienta vietii, informatii cu care putem face previziuni si analize,  cu timpul, se mai adauga si o inteligenta emotionala care poate lucra in favoarea noastra.

Este nevoie sa lucram in echipa, tineri si adulti si pentru aceasta, noi adultii trebuie sa fim mai flexibili si rabdatori, sa nu uitam niciodata ca si noi am fost tineri si toata lumea era a noastra, nimic nu ne sta in cale.

Eu sunt deschisa (open mind) la orice idee din partea tinerilor. Nu se stie niciodata de unde sare iepurele!