Va propun o comparatie!

Maria, prietena mea draga, a postat un link pe blog-ul ei si mi-am permis sa-l transmit si eu mai departe.

Merita vizualizat!

http:://tcc.itc.it/people/rocchi/fun/europe.html

Vacanta

Oricand o minivacanta este binevenita. Asa ca te pregatesti sufleteste sa ai relaxare totala sa te poti intoarce la serviciu refacut fizic dar mai ales psihic, sa alungi orice idee de stres sau depresie.

Faci bagajele, bineinteles ca cel putin jumatate dintre ele nu vor fi folosite, dar mai bine sa fie in plus decat lipsa.

Am ajuns la munte, la Baile Herculane si apoi pe Valea Cernei. Este o zona spendida destul de salbatica inca deoarece curentul electric inca nu a depasit decat cu cativa kilometri zona “7 Izvoare”. Ne cazam in cabana, ne bucuram de aerul curat pe care-l respiram si ne gandim la zilele de odihna ve vor urma.

Seara, am participat la slujba de Inviere la Biserica di Baile Herculane, lume multa, ocazie de piosenie. Romanul este bun crestin si un lucru imbucurator este faptul ca am vazut multi tineri.

Duminica Pastelui, prilej de bucurie si intrecere in etalarea oualor vopsite, a gratarelor de toate felurile , a bauturilor .

Toate buna pana la invadarea celei mai mari si frumoase poieni cu petrecareti care doreau sa fie numai ei in poaiana si sa asculte numai “muzica” lor preferata. Nu-i nicio nenorocire, dar sa o asculte numai el, sa ma lase pe mine sa ascult ce vreau la decibelii pe care-i accepta urechile mele si nu de la jumatate de kilometru ritmuri pe care nu le inteleg si nu le cataloghez nici cum in ierarhia valorilor.

Asa ca, degeaba etalezi masini deosebit de costisitoare si cu numere straine daca nu respecti si vecinii tai, ba chiar abuzezi de sistemul lor nervos.

Toata lumea face foc la iarba verde, dar in limita bunului simt si are grija de locul pe care-l ocupa sa nu dea foc la padure si sa nu lase resturi nedegradabile in timp, nu este estetic si nici sanatos. Aceiasi petrecareti au atentat la sufletul padurii si au avut in dotare “drujbe” si ce sa mai osteneasca dupa uscaturi prin padure , au taiat pur si simplu mandrete de fag  drept si sanatos si l-au ars fara nicio remuscare.  Imi vin in minte versurile lui Labis referitoare la capriora din poazia lui “frumoasa jertfa a naturii mele”, pana la urma si copacii au suflet.

Pacat ca nu putem lua atitudine in astfel de situatii, chiar daca legile exista, situatia este similara bancului cu Itic si Strul: “ei sunt doi si noi suntem singuri”!

 

Putina cultura!

Ieri dupa ce am plecat de la serviciu, primesc un telefon de la o prietena draga mie. Ma intreaba: Ce faci in dupa amiaza aceasta? Nu vrei sa mergi la teatru? Stau 2 secunde sa ma gandesc, secunde in care defileaza in mintea mea tot ce ar trebui sa fac pentru a nu strica echilibrul vietii. Raspund: Bineinteles! Numai ca, avand in vedere ca nu prea am timp sa ajung acasa nu voi avea o tinuta de teatru! In toatalitea principiilor mele despre lume si viata, vizionarea unui spectacol inseamna mai mult decat sa fii acolo, inseamna sa te integrezi atmosferei in totalitate, tinuta, stare de spirit…

Am vazut un spectacol special: “Singuri in noapte” de Eric Assous jucata de Emilia Popescu si Florin Piersic, in regia maestrului Radu Beligan.

Mi-a placut enorm pentru ca imi place teatrul (de fapt tot ce tine de cultura, fara diferente), pentru ca a trecut ceva timp de cand nu am mai fost in acea sala de spectacole, pentru ca mai trebuie sa si visezi ca sa vii cu picioarele pe pamant, pentru ca a fost un spectacol deosebit de bun, pentru ca…

Si ce tema! Am mai intalnit acest subiect, copii care isi cauta si isi regasesc parintii, general vorbind, ca fiecare caz , de fapt este o poveste cu final mai mult sau mai putin fericit. Cei doi actori au pus in valoare atat tragismul subiectului cat si bucuria regasirii, prin diferite scene, comic de limbaj, de situatie.

Cultura are un rol important in educatia noastra fie ca suntem tineri, adulti sau intelepti, daca vrem sa intelegem ideea, cu siguranta aceasta va gasi loc in mintea noastra si va lucra in mod favorabil.

Va invit sa vizionati acest spectacol!

Teoria sistemelor!

Despre sisteme auzim tot timpul in toate domeniile de activitate.

In informatica, dezvoltam sisteme informatice.

In sociologie, societatea este tratata ca un sistem. Vorbim de sisteme economice, educationale, … dar ce domeniu nu foloseste astazi notiunea de sistem?

Teoria sistemelor este o stiinta deosebit de complexa care este adaptata celorlalte stiinte. Aici aflam de fapt ce este un sistem, notiunile care il definesc (si inca ce modele matematice superioare), ca ele pot fi de mai multe feluri: observabile, controlabile, stabile, adaptabile… , fiecare dintre aceste tipuri cu teoria sa si modelele sale. Teoria sistemelor nu este deloc usoara pentru ca ceea ce urmareste nu este nici pe departe ceva previzibil. Cel mai simplu sistem este alcatuit din marimi de intrare, bloc de prelucrare date, feed back (reactie pozitiva sau negativa), marimi de iesire.

Privind societatea, ca un sistem, putem usor identifica fiecare parte a sistemului. Informatiile ca date / marimi de intrare care sunt preluate intr-o anumita entitate cu anumite reguli de functionare mai riguroase sau mai putin riguroase. In functie de aceste legi, sunt prelucrate datele de intrare ajustate, mixate, afectate de perturbatiile exterioare, reticenta si rezistenta subentitatilor la informatii si obtinem un raspuns, o marime de iesire si un feed back,  returnarea unei parti din informatie. Acest feed back ne da de multe ori bataie de cap, daca e pozitiv, e de bine, e multumitor, daca e negativ, marimea de intrare a fost afectata de perturbatii, s-a dereglat sistemul, legile interne de prelucrare nu fac fata, sistemul poate fi necontrolabil, acum se complica lucrurile.

Ceea ce am spus eu aici, este o poveste, lucrurile sunt complicate dar ceea ce am sugerat este ca viata noastra pana la urma este asociata unor modele, ca este stiinta si forta divina.

De ce blog? De ce “building ahead”?

Pur si simplu pentru ca imi pasa!

Imi pasa de copilasii care au nevoie de dragostea parintilor!

Imi pasa de adolescentii care sunt tentati de consumul de droguri!

Imi pasa de tinerii care termina, o scoala, doua scoli, trei scoli… si nu-si gasesc un loc de munca pe masura pregatirii profesionale!

Imi pasa de cei care sunt supusi zilnic unui stress enorm din toate partile!

Imi pasa de parintii nostri care zi de zi se lupta cu facturile la intretinere, cu medicamentele, cu ceea ce se intampla in jurul lor si nu inteleg!

Imi pasa de toate animalutele abandonate!

Imi pasa de toate florile care au nevoie de apa si noi o risipim!

Imi pasa de poporul acesta!

Imi pasa de tara aceasta!

Imi pasa… de toate!

Si eu sunt un om ca toti ceilalti, normal, mi-a placut sa invat, sa ascult, sa fac ceva. La un moment dat, insa, am spus: Asa nu se mai poate! Trebuie sa fac mai mult!

Zis si facut! N-a fost usor, trebuie multa forta ca sa invingi inertia. Am adoptat teoria pasilor mici si siguri. Important este ca nu am cedat, pentru ca in sinea mea sunt convinsa ca se poate.

Imi propun ca prin acest blog, sa construiesc ceva pentru pentru cei din jurul meu, fie cu un sfat, fie un proiect, dar sa ajute!