Experienta de viata!

March 27, 2008

Am avut ocazia si totodata posibilitatea de a participa la un work-shop al unor tineri studenti la filozofie, tematica diversa, arta, probleme ale UE, droguri… foarte provocator dar destul de periculos pentru mine , de formatiune inginer.

Nu m-am speriat, asa ca am participat si mi-a venit randul sa-mi prezint disertatia referitoare la consumul de droguri, asa cum am crezut eu ca e mai bine. L-am avut langa mine, pe fiul meu, care face parte si el din generatia”pro”.

Dupa ce mi-am expus materialul, am vazut tot felul de grimase, dar tot nu m-am speriat si am asteptat intrebarile. In acel moment am inteles ce vor acesti tineri , sa vada cat de multe informatii stiu despre acest subiect.

Deodata mi-a venit in minte ideea salvatoare, si le-am spus ca sunt sigura ca ei nu vor incerca niciodata drogurile despre care vorbeam eu,  caci eu au “drogul lor”, al artei si al filosofiei.

Le-a placut ideea si atunci am inteles ca pentru a-ti atrage auditoriul, trebuie sa-i spui ceea ce vrea sa auda, sa dai dovada de empatie, sa nu te pierzi, sa nu bijbai.

Apreciez tinerii pentru curajul si spontaneitatea lor, curaj, pe care noi, cei mai copti, nu-l mai avem, dar avem experienta vietii, informatii cu care putem face previziuni si analize,  cu timpul, se mai adauga si o inteligenta emotionala care poate lucra in favoarea noastra.

Este nevoie sa lucram in echipa, tineri si adulti si pentru aceasta, noi adultii trebuie sa fim mai flexibili si rabdatori, sa nu uitam niciodata ca si noi am fost tineri si toata lumea era a noastra, nimic nu ne sta in cale.

Eu sunt deschisa (open mind) la orice idee din partea tinerilor. Nu se stie niciodata de unde sare iepurele!

Advertisements

Proiecte, proiecte!

March 27, 2008

In medicina exista principiul: este mai usor sa previi decat sa tratezi!

Cu cativa ani in urma citind pe mai multe site-uri din lume cat de mare a devenit problema consumului de droguri, mi-am pus intrebarea: Dar in Romania , care este situatia?

La acea vreme, nu era dramatica, Romania era o tara de tranzit a drogurilor. Existau persoane care stiau destul de bine situatia consumurilor de droguri, aveau statistici care nu ne puneau pe ganduri daca priveam problema static.

Gravitatea consta in faptul, ca de la an la an se dubla numarul consumatorilor si pentru ca lucrurile erau dinamice, inevitabilul s-a produs. Din tara de tranzit, Romania a devenit consumatoare. Eram prea in centrul marilor cai de trafic al drogurilor, prea ne impiedicam de ele , informatiile si institutiile de prevenire si combatere erau in curs de constituire.

Eu mi-am propus sa fac prevenire si informare, am pus mult suflet, am invatat multe, m-am bucurat ca am realizat ceva, ca a ramas ceva. Asa stangaci, am constituit o echipa de voluntari alcatuita din medici, psihologi, organe ale politiei si am tinut prelegeri in scoli. Tinerii au participat activ, au facut afise, filme, scenete.

Programul a fost axat pe droguri: alcool, tutun si substante psiho-active dar si prostitutie si violenta.

Facand un bilant, am ajuns la concluzia ca acest program trebuie facut si parintilor. Fiecare parinte crede ca niciodata nu va consuma droguri copilul lui, dar realitatea a dovedit, ca parintii contrariul si parintii afla ultimii.

Intre timp, s-au creat structuri locale si centrale, legislatie corespunzatoare, centre de dezintoxicare, dar si numarul consumatorilor este in continua crestere, daca nu ne implicam, daca nu recunoastem ca avem o problema, atunci lucrurile se complica. Institutiile abilitate nu pot face fata singure, au nevoie de sustinere din partea societatii civile, a familiei, a tuturor.

Desigur, scoala este baza, dar nu ne putem axa numai pe ea, tentatia este peste tot, stresul si presiunea din toate partile.

Sociologic vorbind, am gasit multe cauze care determina consumul dar chiar tinerii au un simt al realitatii foarte dezvoltat (am constatat acest lucru din raspunsurile la chestionarele prezentate).

Asta ne-a determinat ca etapele ulterioare sa le parcurgem intr-o echipa formata si din tineri, persuasiunea functioneaza mult mai bine in randul lor, daca e facuta si de persoane apropiate varstei lor.


De ce blog? De ce “building ahead”?

March 24, 2008

Pur si simplu pentru ca imi pasa!

Imi pasa de copilasii care au nevoie de dragostea parintilor!

Imi pasa de adolescentii care sunt tentati de consumul de droguri!

Imi pasa de tinerii care termina, o scoala, doua scoli, trei scoli… si nu-si gasesc un loc de munca pe masura pregatirii profesionale!

Imi pasa de cei care sunt supusi zilnic unui stress enorm din toate partile!

Imi pasa de parintii nostri care zi de zi se lupta cu facturile la intretinere, cu medicamentele, cu ceea ce se intampla in jurul lor si nu inteleg!

Imi pasa de toate animalutele abandonate!

Imi pasa de toate florile care au nevoie de apa si noi o risipim!

Imi pasa de poporul acesta!

Imi pasa de tara aceasta!

Imi pasa… de toate!

Si eu sunt un om ca toti ceilalti, normal, mi-a placut sa invat, sa ascult, sa fac ceva. La un moment dat, insa, am spus: Asa nu se mai poate! Trebuie sa fac mai mult!

Zis si facut! N-a fost usor, trebuie multa forta ca sa invingi inertia. Am adoptat teoria pasilor mici si siguri. Important este ca nu am cedat, pentru ca in sinea mea sunt convinsa ca se poate.

Imi propun ca prin acest blog, sa construiesc ceva pentru pentru cei din jurul meu, fie cu un sfat, fie un proiect, dar sa ajute!