Craciun Fericit!

December 25, 2008

Multa sanatate, implinirea tuturor dorintelor, realizari!

Sa fim buni unii cu altii!


Decembrie 1989

December 22, 2008

Decembrie 1989. În faţa Comitetului Central, un soldat pune bulgăre peste bulgăre şi ridică un om de zăpadă pe tancul din care avea voie să iasă, în sfârşit. Îi face omului o mână dintr-o lopăţică de infanterist şi îi acoperă capul moale cu o cască de care un alt soldat nu mai avea nevoie. Imaginea a fost imortalizată de un tată care îşi scosese atunci fiul la plimbare, cu un aparat Zenith M, în care pusese un film foto nem­ţesc, ORWO. Astăzi, fotografia cu patru copii care au în spate un om de zăpadă, înălţat fragil şi pur peste un tanc întunecat, ca­pătă putere de simbol pentru viaţa celui care a fotografiat-o, Răsvan Stănescu, dar şi pentru destinul nostru de după Revo­luţie. Fiul fotografului, care avea atunci şapte ani, priveşte astfel fotografia: “Copiii sunt puşi cu mâna într-un decor cu care nu au nimic de a face, adică moartea care era în spate. Au hainele din epoca aia, fac parte din tapetul ăsta trist, dar sunt cu faţa spre altceva. Mesajul imaginilor este: «trecutul e istorie».”
omzapada1

Dupa 19 ani de la evenimentele din decembrie nu ne-am gasit locul cu adevarat in istorie. Inca mai bajbaim dupa adevar.

O lacrima si un moment de reculegere in memoria celor cazuti in zilele lui decembrie 1989…


O romanca deosebita care ne face cinste! Aurora Simionescu

December 15, 2008

Membră a echipei de cercetători din Germania şi Olanda, românca Aurora Simionescu a observat pentru prima dată un fragment de masă “obişnuită” lipsă din cosmos

“Egoismul e foarte malefic pentru progres”
-Cat se poate de simplu spus , ce inseamna de fapt descoperirea la care ati participat. Mai exact ,ce inseamna ,si ce importanta are ca exista un fragment din masa lipsa a universului.?

– În primul rand este foarte important ca am descoperit acest fragment, pentru ca teoriile despre formarea universului preziceau existenta lui. Astfel, prin aceasta descoperire, confirmam validitatea acestor teorii, ceea ce ne face un pic mai siguri ca intelegem cum s-a dezvoltat universul de azi. În plus, în general, majoritatea simularilor care incearca sa reproduca formarea universului prezic existenta acestor filamente, dintre care unul a fost descoperit de noi. Dar nu toate aceste teorii pot reproduce in mod exact proprietatile pe care le observam noi. Astfel, putem constrange varietatea de simulari existenta si putem decide care sunt cele mai exacte.
Ma tem ca nu inteleg foarte exact. De aceea, va intreb direct daca exista vreo consecinta “lumeasca” a faptului ca din masa lipsa a universului a fost descoperit acest fragment si, in primul rand, cred ca ar fi util daca ne-ati explica ce inseamna masa lipsa a universului?

– Bun, atunci in primul rand despre masa lipsa. Din datele existente la momentul de fata, astronomii pot calcula cu destul de multa exactitate compozitia universului. Acesta e alcatuit din cam 4% barioni (atomi, electroni, in general materia familiara noua). Restul, de 96% ne este necunoscut – alcatuit din asa-numita materie obscura si energie obscura (”dark energy / dark matter”). Dar nu despre asta este vorba.

– Dar despre ce este vorba, atunci?

Chiar si din putinele 4 procente alcatuite din materie pe care o intelegem, daca adunam ceea ce puteam observa pana acum (galaxii, stele etc.) nu ajungem decat la o jumatate din barionii pe care ne asteptam sa ii masuram. Restul, asa prezic simularile, se afla in forma unui gaz rarefiat, de densitate foarte mica, aflat in acest tip de filamente intre “clustere” (grupari mari) de galaxii. Acest gaz rarefiat este greu de observat, pentru ca datorita densitatii sale scazute, intensitatea luminii emise de acest gaz este de asemenea redusa. Trebuie mentionat ca majoritatea barionilor din univers, chiar si in momentul de fata, se afla in astfel de gaz fierbinte si difuz, care emite in domeniul razelor X.

Deci, daca observam un cluster de galaxii, care de asemenea contine acest fel de gaz (la o densitate mai mare decat in filamente, de aceea mai usor de observat), masa gazului care emite raze X este de 5 ori mai mare decat masa tuturor galaxiilor din aceasta grupare de galaxii. Pana acum, filamentele dintre clustere de galaxii au fost observate in lumina optica (ca un sir de galaxii intre clustere) dar nu si in razele X. Acum e pentru prima data cand vedem si emisia in raze X, iar gazul din filamente care emite in raze X ar trebui sa aiba o masa mult mai mare decat a galaxiilor observate pana acum.

– Bun, spuneati ca aceasta descoperire ne ajuta sa fim un pic mai siguri ca intelegem cum s-a dezvoltat universul?

– Teoria, in prezent, este asa-numitul “big bang”. Aceasta teorie spune ca universul a inceput cu o mare “explozie”. La inceput, densitatea si temperatura erau foarte mari, apoi universul s-a extins din ce in ce mai mult si astfel densitatea a scazut, si la fel si temperatura. Prima indicatie pentru acest model a fost o observatie a lui Edwin Hubble, care a vazut ca, cu cat mai indepartate sunt galaxiile de noi, cu atat mai mare este viteza cu care ele se indeparteaza de noi.

Astfel Hubble a conclus ca universul se extinde. La inceput, densitatea universului era constanta(cel putin aproximativ), apoi, scazand temperatura si astfel agitatia termica, au inceput sa se poata forma structuri mici in jurul fluctuatiilor de densitate infime. Aceasta formare de structuri si evolutia acestor structuri, care au devenit stele, galaxii si clustere de galaxii, poate fi simulata cu ajutorul calculatoarelor de performanta si aceste simulari prezic faptul ca in momentul de fata universul are o forma filamentara. La “nodurile” retelei cosmice sunt clusterele de galaxii, cele mai mari structuri din univers. Între clustere sunt filamentele, din care unul a fost gasit de noi.

– Exista vreo consecinta, pentru viata de pe pamant, sau pentru viitorul acesteia ,mai exact, aceasta descoperire poate influenta major viata pe pamant ,sau este extrem de importanta doar pentru cunoastere ,pentru stiinta pura?

Viata pe pamant, cel putin in viitorul apropiat, nu poate fi influentata. De fapt, nu poate fi niciodata influentata, pentru ca inainte de a simti posibile efecte, soarele nostru ar muri. Aceasta descoperire poate avea consecinte pentru viitorul indepartat al universului, dar nu ne va afecta pe noi in mod imediat.

– Cum ati ajuns in echipa de la Max-Planck? Ce facultate ati facut in Romania,sau nu ati studiat decat in afara tarii?

– Sunt din Braila, am 24 de ani, am facut liceul in Braila, dupa care am studiat in Bremen ,la, pe atunci, numita International University Bremen, care acum se numeste Jacobs University Bremen (au schimbat recent numele). Acolo am facut 3 ani de licenta (“bachelor”). Decanul de la Bremen, si el profesor de astrofizica, fusese director al institutului Max Planck inainte sa devina decan şi el mi-a recomandat sa vin aici si m-a recomandat profesorilor de aici pentru o pozitie de doctorand.

– Cum sunt profesorii germani si,in general, ati sesizat diferente-mari sau mici-intre scoala noastra si cea germana?

– Nu stiu daca pot compara – nu am facut facultatea in Romania si nu am facut liceul in Germania. În plus, scoala de la Bremen e un caz special in Germania, fiind o universitate privata.

– Totusi,daca soarele nostru ar muri, viata noastra pe pamant ar disparea, nu?Faptul ca ati descoperit acum o particica din partea de univers care ne lipsea,de fapt despre care nu stiam prea mult ,in ce fel ne poate ajuta asta sa intelegem viitorul universului?

– Da, daca soarele ar muri, nici noi nu am avea o alta soarta. Din fericire, asta nu se va intampla decat peste vreo 5 miliarde de ani. Revenind la subiect, proprietatile acestor filamente (densitatea medie, temperatura gazului difuz) dupa cum am spus la inceput, pot constrange diferite modele (simulari cu diferiti parametri) ale evolutiei universului, astfel putem prezice mai bine viitorul indepartat al universului.

– De cand n-ati mai fost in tara? Va este dor de Romania?

– Am fost de Paste (cel Ortodox) acasa, asa ca inca nu mi s-a facut din nou dor.

– Stiati de atunci de descoperire? De fapt, cand s-a petrecut evenimentul? Ieri, acum un timp?

– Da, cand am fost in Romania deja stiam cand va fi lansat comunicatul de presa referitor la descoperire. Comunicatul de presa de fapt l-am scris de mai mult timp.

– Ce inseamna sa lucrezi intr-un grup de cercetatori,presupun ca sunteti printre cei mai tineri de acolo, sau intregul grup este asa de tanar? Este interesant de aflat care sunt relatiile de munca acolo, intre tineri si cei mai varstnici. In Romania nu cred ca s-ar da fonduri mari pe mana tinerilor si cred ca asta este o mare greseala a cercetarii romanesti.

Avem un grup divers, si ca varsta si ca nationalitate. Cat priveste fondurile, aici totul e pe baza de concurenta. De exemplu, pentru a primi timp de observare cu satelitul pe care l-am folosit noi, exista in fiecare an, in octombrie, un concurs – oricine poate trimite o propunere in care se explica ce doresti sa observi, pentru cat timp si de ce. Toate propunerile sunt date unui comitet, in fiecare an altul, care decide cine primeste timpul de observare. Desigur, e putin mai greu, daca nu esti un cercetator recunoscut, dar in orice caz, daca ai o propunere foarte buna, vei fi acceptat. Asta pot spune cu certitudine: egoismul e foarte malefic pentru progres. Daca suntem egoisti (in stiinta, dar si, de exemplu, in politica) si ne e frica sa colaboram, sa incurajam oamenii talentati din jurul nostru, de frica sa nu ne-o ia inainte, nu devenim mai buni. Nici noi, si nici altii.

– În ce conditii v-ati intoarce in tara,daca v-ati intoarce?

– În primul rand, aprecierea rezultatelor. Sunt placut surprinsa de ecoul acestei descoperiri in presa romaneasca, ceea ce arata ca deja ne indreptam spre aprecierea rezultatelor din cercetare, dar sunt convinsa ca multi inca se intreba: ce rost are? Cu ce imi foloseste mie? Atunci cand romanii, si in special politicienii, vor avea viziunea noilor descoperiri, vor sustine cercetarea fara a intreba “ce imi aduce mie asta”, vor intelege valoarea castigului intelectual si nu numai material si atunci vom putea dezvolta o comunitate puternica in cercetare din Romania.

– Este interesant de aflat cum gandeste un tanar om de stiinta. In tara, asemenea performante ,ca ale dv., nu prea exista ,cel putin pe stiinta asta pura. Mai sunt tineri exceptionali in zona disciplinelor socio-umane si prin zona IT. Cum arata viata si preocuparile unui tanar om de stiinta de succes? Credeti ca norocul, sau stiinta si munca v-au adus pe dv. si grupul dv. de studiu la asemenea rezultat ? Aveti simpatii politice?Vorbiti foarte exact despre rolul politicienilor ,ceea ce, iarasi, pentru mine, este o surpriza. Deci oamenii de stiinta nu stau doar cu capul in nori.

– Nu toti oamenii de stiinta stau cu capul in nori, de fapt oamenii buni de stiinta nu si-o pot permite. Stiinta in sine are nevoie de politica si diplomatie. Un exemplu simplu: daca stiu sa imi “fac reclama” mie insami la o conferinta, voi avea mai multe sanse sa primesc o slujba dupa aceea. Un exemplu mai complex: pentru fiecare satelit sau telescop construit exista mai multe tari, grupuri de cercetare, grupuri de interese, care finanteaza acest proiect si oamenii de stiinta trebuie, in acest caz, sa negocieze caracteristicile exacte ale satelitului: ce instrumente vor fi la bord? cine va plati lansarea rachetei? Niciodata nu se pot indeplini toate cerintele tuturor grupelor de cercetatori si ale tuturor institutelor care finanteza proiectul.

Cine negociaza cel mai bine are de castigat. Apropo de noroc sau stiinta – pentru mine raspunsul este, intotdeauna, pasiunea. Cred ca fiecare trebuie sa faca in viata ceea ce il pasioneaza, ceea ce ii da impulsul de a fi activ, de a se implica. Daca esti pasionat, si astfel si motivat, vei invata de 2 ori mai eficient, de aceea inteleg rar intrebari de genul “dar la ce iti foloseste studiul asta”? Daca intr-adevar este pasiunea mea in viata sa studiez asa ceva, atunci imi foloseste – cel putin spiritual – si daca invat asta de 2 ori mai bine decat orice altceva, voi avea rezultate bune, voi fi recunoscut(a) si voi gasi astfel si un loc de munca.

– Mai ai timp de altceva ,de prieteni ,de plimbari? La ce trebuie sa renunti din placerile de zi cu zi pentru performanta? Ai un iubit? Ai alte pasiuni in afara astronomiei?

– Desigur. De fapt, asta este unul din lucrurile care ma atrag la cercetare: flexibilitatea. Cand am idei, muncesc din greu, e adevarat, cateodata si 12 ore pe zi. Cand nu am inspiratie, nu muncesc. Nimeni nu imi numara zilele si orele de lucru, cand sunt inspirata sunt inspirata si cand nu, nu, asta nu se poate controla. Si atunci cand nu sunt inspirata pot face orice, de fapt, inspiratia nu vine muncind din greu esti mult mai eficient la munca daca te relaxezi din cand in cand, faci altceva, te destinzi. Asta e greseala multora, care sunt sub presiune: din cauza stresului, muncesc continuu, crezand ca nu au timp de pauza. Dar daca iei o pauza de jumatate de zi, dupa pauza, lucrezi mult mai eficient si reusesti in jumatate de zi ceea ce ai fi facut altfel in 2 zile.

Ca hobby, pe primul loc, la egalitate cred, se afla dansul si dezbaterile. Am facut dans modern (jazz) in clasa a 11a, 2 ani de dansuri de societate, la Bremen si acum am ajuns la salsa (am curs in fiecare marti). Cu dezbaterile – e greu de explicat. Dezbaterea e un “sport” britanic – un fel de discutie cu reguli. Exista o echipa pro, una contra, fiecare are 7 minute la dispozitie, tema e anuntata cu 15 min inainte de inceperea dezbaterii si pozitia (pro/contra) se trage la sorti. E extrem de fascinant, din multe motive: trebuie sa gandesti repede, si cateodata sa sustii puncte de vedere care nu iti apartin. Un exercitiu excelent de toleranta (si de aici se trage in parte si faptul ca vorbesc despre politica poate mai mult decat alti cercetatori).

– Care sunt primele trei lucruri,fiinte ,cele mai importante, pentru tine?Ai un prieten?

– Da, in acest weekend implinim un an de cand suntem impreuna. E si el tot cercetator in astrofizica… ceea ce, la inceput, mi s-a parut un pic riscant – a aduce munca acasa. Dar ne intelegem reciproc pasiunea pentru astronomie, ceea ce e important, si am reusit sa avem destule alte activitati ca sa nu lasam munca sa ne cucereasca relatia. Ca si pentru toti, importante pentru mine sunt: familia, cariera, si viata, prin viata intelegand tot ceea ce te face sa simti ca traiesti (un apus de soare cu culori uluitoare, un gest de la un prieten care te face sa zambesti, o imbratisare a celui iubit). Interviu realizat de Melania Mandas Vergu

Info plus:

Aurora Simionescu are 24 de ani, s-a născut în Brăila şi este doctorand al Institutului Max Planck din anul 2002. În liceu a fost olimpică la fizică, iar în clasa a XI-a a obţinut o bursă de un an în Statele Unite ale Americii. A fost recomandată de decanul Universităţii din Bremen pentru doctoratul pe care îl urmează la institutul german. Teza de doctorat a tinerei va fi redactată împreună cu un coleg din Olanda, Norbert Werner, coordonatorul studiului ce priveşte noua descoperire, publicat în revista americană „Astronomy and Astrophysics Letters” (R.F.)

Iata oameni care trebuie sustinuti si promovati. Ei reprezinta cu adevarat Romania!


Paul Krugman, laureat Nobel: “Ma astept ca Fed sa lanseze carduri de credit, la cat de mult s-a implicat in banking”

December 15, 2008

Laureatul Premiului Nobel in economie, Paul Krugman, a acordat exclusiv pentru editia online a Newsweek un interviu legat de criza economica mondiala. Savuros si alert, interviul merita citit. Dan Popa reproduce, pe blogul sau, cateva dintre observatiile Prof. Krugman.

“Greenspan est un tip adevarat. Partea proasta e ca el si-a imaginat ca Fed este un soi de gazda care, daca te-ai imbatat prea tare si nu te mai poti tine pe picioare, te duce acasa si te mai pune si in pat. Credinta lui in functionarea pietei libere ne-a adus unde suntem.

Ceea ce am dorit sa definesc prin termenul de economie a crizei este acea situatie din care nici macar unchiul Alan (Greenspan) nu ne mai poate scoate. Se aplica acelasi scenariu: vine recesiunea, presedintele Fed coboara dobanda-cheie, recesiunea se domoleste, dupa care economia prinde iar avant. Economia crizei este o situatie in care remediile obisnuite nu mai functioneaza.

Neinterventia in cazul prabusirii Lehman, adica lasand piata sa lucreze singura, cum au spus unii, a facut ca toate pietele financiare din lume sa alunece pe o panta deloc de dorit.

Daca e sa compar aceasta criza cu cele trecute, constat ca inca nu a aparut niciun dictator si nu s-a ajuns nici la situatia de a vinde mere pe strada ca sa supravietuiesti.

Sistemul bancar este in stare de asediu. Aparentele sunt inselatoare, Fed a bagat atatia bani in sistemul financiar, e implicat deja atat de mult in banking incat ma astept sa vina cu o oferta de carduri VISA. Mult nu cred ca mai are… Oricum, Fed a facut atata cat a putut. A dus politica monetara pe drumuri care sunt virgine pentru ea. Nu stiu daca e mult sau e putin asta, dar constat ca e insuficient.

Ganditi-va ca un sistem paralel care “cantareste” 10 miliarde de miliarde de dolari, s-a spart. Iar faptul ca Fed isi ajusteaza bilantul cu 700 mld, nu are cum sa-i ajute. Suma e oricum ai da-o, insuficienta.

Cresterea economica mondiala din ultima vreme a fost construita pe fundamente bune. Mare parte a ei se datoreaza Chinei, unde nu a existat o bula speculativa a creditului. Dar s-a mers cu riscul prea departe. Eu as veni cu un principiu. Daca o banca cum e Lehman poate provoca colapsul unui intreg sistem, atunci e nevoie de putin mai multa prudentialitate.”